nu ca s-ar putea intampla ceva nou in my life, but what so ever.
simt ca tre sa scriu, si sa ma descarc. in fine, things got complicated.
de la o simpla joaca de-a Tokio Hotel, s-a ajuns la o tampenie.
tampenie e putin spus... is a total mess. nu stiu cum, sau de ce, inca mai sper la o posibilitate de a vedea lucrurile clare.
sunt zapacita, nu stiu ce sa cred sau in cine. mi-e aiurea, si mi-e rusine, ca na, nimic si nimeni nu e perfect, dar totusi, la un moment dat, te simti in plus undeva unde odata erai totul.
nu stiu cum altii pot sa doarma in pace, si sa se trezeasca a doua zi, cu mintea limpede, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
mi se pare o prostie sa spun ca e vina mea, desi in mare parte este, pentru ca am crezut, si am inchis ochii.
ma simt ca o disperata. insa tot ce vroiam era sa imi vad un vis devenit realitate.
nu m-am gandit atunci ca visele sunt doar vise, si ca nimeni si nimic nu poate face un vis sa devia realitate, pentru ca la ce visez eu e aproape imposibil.
da, APROAPE. pentru ca inca mai am speranta, si stiu ca poate intr-o zi, prin cine stie ce circumstanta, poate se va intampla.
dar acum, in momentul de fata, sunt no feelings for no-one.
heartless, mai exact. dar nu-mi pasa, chiar nu am cum sa mai simt ceva, pentru ca am cazut din nori, si m-am lovit atat de tare cand am atins pamantul, incat am paralizat.
my heart is stone cold, da, nu regret, si nici n-am sa regret vreodata, insa e o rana care nu se va vindeca vreodata, pentru ca mi-am pierdut puterea de a mai crede in oameni.
i hate humanity. grav de tot.
shit happens, dar asta a fost asa de mari proportii... inca nu imi vine sa cred. undeva in suflet, inca simt nevoia disperata de a mai crede ca a fost adevarat. si cand deschid ochii, e ceva de genu`: "hai mah... cum naiba... nu cred... nu e adevarat..." si doare al dracu de tare.
insa life goes on, cu sau fara.
se intampla atat de multe incat nu am cum sa scriu despre tot, pentru ca nu pot sa gandesc limpede. sunt atat de confuza, si mi se pare ca totul e impotriva mea.
nici nu stiu cum o sa-i zic lu` tata ca n-a fost adevarat, pentru ca nu am chef sa aud morala lui.
si dupa ar trebui sa-i spun... "sti, fata care s-a jucat de-a Tom, e actuala mea prietena..." RIGHT. i'll get screwed over, pentru ca tata nu o sa accepte faptul ca sunt cu o fata.
nu mi-e rusine... dar e foarte aiurea.
si acum sincer, nici eu nu stiu daca accept ideea asta... nu vad un viitor, o familie...
nu stiu... nici nu vreau sa ma gandesc...
if i could just...run away...
No comments:
Post a Comment