Am timp?

Ce, cum, cand, unde, de ce?
Nu stiu, nu stiu, nu stiu, nu stiu, nu stiu.
Simple as that. E ciudat, dar devine o rutina. Same place, same time. Numai ca iarna a dat totul peste cap... Nu mai sunt nopti pierdute prin Tineretului, sau prin Romana... Nu mai sunt tantari... Nu mai sunt imbratisari. Si au disparut zambetele de pe fetele tuturor. Vara a trecut, si cu ea  trecut si timpul, si toate chestiile obisnuite... S-au risipit clipele frumoase si sansele. 
Acum, timpul trece greu, si trist. Si nimeni nu mai are chef. 
In asteptarea Soarelui, vor fii multe alte heart breaks si multe alte sperante... Acum, vor fii numai what ifs`uri. 
Dar.. zambeste. 


Whatever.
Si asa, pentru ca imi place mie si pentru ca trebuie...

~ baby you light up my world like nobody else ♥ .! ~

love in a hopeless place ♥ .

Okay, so... Sunt the only one who found love in a hopeless place. Strange, isn't it? It's not. Adica, nu e asa de ciudat (nu e vorba de song, nu va fi ever vorba doar de un simplu song, ci este vorba despre feelingu` asta cretin pe care ti`l poate da un simplu song...).
Vreau, si o sa tot vreau si nu ma las pana nu am ce vreau, ca la ce incapatanare am... un catar e nimic pe langa mine.
Si uite asa incep si`mi plang iar de mila, si intru in contradictoriu cu mine insumi. Well fuck it, because it hurts, and hurts like Hell, damn it.
Insa sunt obisnuita. But I`ll never settle for less. Or for something else. Mai bine spus, someone else. No. Niciodata.

"And we're standing side by side, as your shadow crosses mine... 

What it takes to come alive...?"

Is the feeling and the thought I get all the time. Dar, dupa cum spuneam, nu sunt ... capabila? to push it further. Nu stiu de ce. De lasa ce sunt, ca pana la urma, what the fuck can happen? I sit and wander like an idiot, dar nu fac nimic pentru a schimba acest lucru. 

Poate ar trebui sa o las mai usor cu bautura, ca ma apuca melancolia. Desi, este anotimpul melancoliei si al... nu stiu.

Dar ce conteaza?

Chiar nu conteaza.

Sincer? Nici eu nu stiu.

Citeam anumite bloguri. Si citeam pentru a vedea ce cred si altii despre viata, si ce se intampla in viata lor... si am ramas uimita. Toata lumea sufera din dragoste. Mi s`a facut scarba instantaneu. 
Okay, inteleg. Si eu turui despre nereusitele mele, si chestii... DAR. A vorbi in fiecare zi despre acelasi lucru mi se pare o mare banalitate. Mai si traiesti, in afara iubirii si a sentimentului acela coplesitor... Este foare mainstream acum sa suferi si sa plangi. Dar pentru ce? Sau mai bine zis, pentru cine? 
Iubesti, foarte bine. Te doare, este un lucru foare normal. 
They say good things in life doesn't come without pain and tears. 
Dar nu tre`sa faci un obicei din a plange si a suferi, si din a nu trai in afara acelei chestii. 
Take the change, go for broke. Live. Do it now, and do it loud. 
Toate sunt si toate curg, ca un rau in viata, si daca ratezi momentul o sa`ti para rau mai tarziu. 
Si eu iubesc, dar nu fac o prea mare prioritate treaba asta. Si eu am nevoie de cineva alaturi, si pot sa spun ca pe el il am alaturi chiar daca nu pot sa`l numesc al meu. Imi este prieten si stiu ca pot sa contez pe sprijinul lui.
Voi faceti mare tam-tam pentru nimic. Cine v`a spus voua ca in viata daca nu ai parte de iubire, n`ai parte de nimic? Si de ce credeti voi ca doar iubirea unui el/ea este tot? Sunt atatea persoane in jurul vostru care va iubesc si care va apreciaza, insa voi nu le observati, deoarece sunteti inchisi la minte si nu va pasa decat de ideea voastra fixa.
Have sit down with yourself, grab a pillow, watch a movie, get comfy. 
Ganditi`va ca sunt atatea lucruri in viata pe care trebuie sa le descoperiti si de care tre` sa profitati. Nu va mai plangeti atata de mila. 
Sunteti penibili. Sincer.

About those little things.

...chiar dacă o să sune ciudat, sunt fericită. nu foarte fericită, dar sunt. "enjoy the little things." , da.
nu am ce vreau, dar zâmbesc, pentru că pot, şi pentru că am motive.
am lângă mine, oameni care mă iubesc, persoane care ar da orice să îmi fie bine.

mami, nu ştiu dacă tu o să citeşti vreodată chestia asta, dar, oricum. te iubesc mult. şi mi`e dor de tine, şi mă gândesc că poate o să vină acea zi în care să te strâng în braţe şi să pot să îţi spun ce simt, cum mă simt, şi cum... îmi e fară tine. ştiu că nu am fost copilu` pe care l`ai vrut, şi îmi pare rău, dar aşa sunt eu... ştiu că nu te mândreşti cu mine şi că, din contră, ţi`e ruşine cu mine... asta e. eu te iubesc, şi am să te iubesc mereu.

tu, lepră mică. ina pe numele tău. ...ce să zic. eşti ceva ce nu pot să explic în cuvinte. eşti...jumătatea mea? :)) ce ciudat sună, nu? dar, de fiecare dată când vorbim, mă simt eu, şi pot să fiu exact cine sunt, şi stiu că tu eşti singura persoană care nu m`a criticat niciodată, şi mai ştiu că eşti acolo, indiferent de situaţie. te iubesc, enorm. am copilărit împreună, am trecut prin multe, poate prin prea puţine, dar, vreau ca de acum înainte să fim împreună. cum se poate, când se poate, cât se poate. i need you in my life, because you make me smile, and you always, somehow, listen to what i don't say.

...tata. e greu...dar, fără el, nu ştiu unde aş fi ajuns. îţi mulţumesc tati că m`ai ajutat, şi că mi`ai fost alături, şi că ai plâns de fiecare dată când am ţipat la tine. lacrimile tale înseamnă mult pentru mine, şi chiar dacă nu o să auzi asta vreodata din gura mea, eşti totul pentru mine. te iubesc. mult de tot.

şi voi, ceilalţi, sunteţi importanţi pentru mine, în felul vostru. mă bucur că v`am cunoscut, şi că am împarţit şi bune şi rele, şi că, indiferent de calea pe care o să o apuce fiecare, peste ani şi ani, o să ne aducem aminte cu drag de ceea ce am petrecut împreună...

am renăscut.