Si uite asa, ascultand Pieces, ma apuca si pe mine iar o stare din asta, de imi vine sa ma iau de par si sa sar pe geam...
Chiar nu imi trebuia asa ceva, nu acum, nu in halul asta...
Nu de el.
Nu. Refuz.
Nu vreau sa cred, vreau sa uit, cumva...
Dar cum, daca atunci cand il vad pur si simplu, ma simt vie?
Da, bine, exagerez, sunt in love si etc.; nu.
Frate, deja nu mai e un crush. Sunt 2 ani, de cand tot simt o chestie ca se aprinde inauntrul meu, de fiecare data cand il vad pe L. Numai ca de data asta e mai altfel. Mai puternic.
Il vreau, si nu-l vreau.
Il...iubesc?
Nici nu vreau sa ma gandesc, nu, nu si nu.
Nu se poate... Sau se poate?
No comments:
Post a Comment