Vreau, si o sa tot vreau si nu ma las pana nu am ce vreau, ca la ce incapatanare am... un catar e nimic pe langa mine.
Si uite asa incep si`mi plang iar de mila, si intru in contradictoriu cu mine insumi. Well fuck it, because it hurts, and hurts like Hell, damn it.
Insa sunt obisnuita. But I`ll never settle for less. Or for something else. Mai bine spus, someone else. No. Niciodata.
"And we're standing side by side, as your shadow crosses mine...
What it takes to come alive...?"
Is the feeling and the thought I get all the time. Dar, dupa cum spuneam, nu sunt ... capabila? to push it further. Nu stiu de ce. De lasa ce sunt, ca pana la urma, what the fuck can happen? I sit and wander like an idiot, dar nu fac nimic pentru a schimba acest lucru.
Poate ar trebui sa o las mai usor cu bautura, ca ma apuca melancolia. Desi, este anotimpul melancoliei si al... nu stiu.
Dar ce conteaza?
Chiar nu conteaza.
No comments:
Post a Comment